Intr-un banal oras de provincie, nimic nu tulbura ritmul monoton al vietii, pina in ziua in care Mihail Iorca se trezeste cu certitudinea ca in pensiunea unde locuieste se afla un mort. Din acest moment, se petrec tot felul de intimplari stranii si spaima se instaleaza incet-incet in sufletele locuitorilor. Mintea domnului Hamburda, presedinte de tribunal, incepe sa functioneze independent de vointa acestuia, un cunoscut bariton incaseaza o lovitura si isi pierde ochiul pentru ca a cintat fals o colinda, naratorul aude si transcrie „vocile orasului”… Dar mai avem si un halucinant jurnal al pictorului Epaminonda Bucevschi, in care literele scrise par sa contrazica orice logica… Pe masura ce evenimentele se precipita, cititorul isi da seama ca multe dintre aceste lucruri le-a trait poate chiar el, nu demult, in Romania aflata sub dictatura, unde spaima era atotstapinitoare. Acesta este si motivul pentru care romanul Cafeneaua Pas-Parol, scris in 1983, nu a putut fi publicat decit dupa caderea comunismului.
