„Orice istorie a religiilor este un produs al timpului sau, caruia ii reflecta, alaturi de limite si slabiciuni, exigentele si cunostintele. Aflati in fata unei duble cerinte – pe de o parte, de a contextualiza expunerea diferitelor religii intr-un mod riguros sub aspect cronologic, iar pe de alta parte, de a promova o prezentare a intregului care sa salveze, mai ales in cazul religiilor istorice cu o existenta indelungata, elementele de continuitate si permanenta –, ne-am decis pentru privilegierea celui din urma criteriu.
Am preferat sa recurgem la ordinea consacrata, care porneste de la prezentarea datelor pe care le detinem privind preistoria, parcurge intregul tablou al religiilor antice (vol. I), abordeaza cele trei religii abrahamice – iudaismul, crestinismul, islamul – (vol. II si III), pentru a trece apoi la tratarea religiilor Extremului Orient (vol. IV) si, in final, a religiilor popoarelor sub aspect etnologic (vol. V). Un statut aparte il au religiile dualiste – gnoza, maniheismul si destinul lor medieval –, pe care am decis sa le izolam dupa un criteriu tipologic (ele se gasesc in volumul al treilea doar din motive editoriale), si religiile din America precolumbiana, plasate din motive similare in ultimul volum.” (Giovanni Filoramo)
Giovanni Filoramo (n. 1945) este profesor de istoria crestinismului la Facultatea de Litere a Universitatii din Torino. Dintre numeroasele lucrari publicate amintim: L’attesa della fine. Storia della gnosi (1983), Il risveglio della gnosi ovvero diventare dio (1990), Cristianesimo e societa antica (in colaborare, 1992), Religione e modernita: il caso del fondamentalismo (2000), Manuale di storia delle religioni (in colaborare, 2003), Veggenti, profeti, gnostici. Identita e conflitti nel cristianesimo antico (2005), Cristianesimo (2007), La Chiesa e le sfide della modernita (2007).
