Fara aportul colaboratorilor, Securitatea nu ar fi putut exercita un control atit de strict asupra societatii romanesti. Informatorul a reprezentat sursa cea mai importanta a acestei institutii represive, ale carei metode includeau tehnica operativa, filajul sau interceptarea scrisorilor. inscriindu-se in curentul tinerilor cercetatori ce si-au propus sa analizeze functionarea si mecanismele principalului mijloc de represiune al regimului comunist, Mihai Albu dezvaluie modul in care Securitatea a reusit, prin intermediul informatorilor, sa patrunda in vietile noastre.
Din cuprins: Informatorul • Dosarul de retea • Contactarea • Recrutarea • Sistemul de legaturi • Planul de dirijare a informatorului • Metode de verificare a activitatii si sinceritatii informatorului • Evaluarea activitatii informatorului • „Educarea” informatorului • Recompense • Abandonarea informatorului
Mihai Albu (n. 1973) lucreaza la Directia Investigatii din cadrul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si este cercetator acreditat CNSAS. A publicat o serie de articole si studii in Dosarele istoriei, Adevarul literar si artistic, Observator cultural, 22. Alaturi de Doina Jela si Catalin Strat, este coautor al volumului Cazul Meditatia Transcendentala (Editura Humanitas, Bucuresti, 2004). Impreuna cu Carmen Chivu-Duta a publicat volumele: Noi si Securitatea (Editura Paralela 45, Pitesti, 2006) si Dosarele Securitatii. Studii de caz (Editura Polirom, Iasi, 2007).
