După 75 de ani, cea mai spectaculoasă carte de bucate a României interbelice a fost retiparită, într-o ediţie îngrijită, prefaţată şi îmgogăţită cu sute de note şi anecdote de Simona Lazăr.
Marţi, 24 noiembrie, la Palatul Şuţu – Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti -, la ora 16.00, vă invităm la o întâlnire cu aristocraţia vechiului Bucureşti… După 75 de ani, cea mai spectaculoasă carte de bucate a României interbelice, despre care Păstorel Teodoreanu spunea că este “un monument gastronomic”, va porni din nou pe drumul către cititori. “Dictatura gastronomică. 1501 feluri de mâncări” a lui Constantin Bacalbaşa este îngrijită, prefaţată şi îmbogăţită cu sute de note şi anecdote de Simona Lazăr (jurnalist şi gastronom), fiind tipărită azi sub auspiciile Editurii Cartex.
Invitaţi la eveniment: Bedros Horasangian, Adrian Silvan Ionescu, Tiberiu Avramescu, dr. Gheorghe Bacalbaşa ş.a.
A vorbi despre dictatură, în timpuri ca ale noastre, poate să pară uşor provocator. Însă vă propunem astăzi un subiect mai interesant decât jocurile politice ale oricărui timp istoric – chiar dacă pe Constantin Bacalbaşa, personajul poveştii noastre, tare l-ar mai fi zgândărit pana să arunce niscaiva săgeţi de pamfletar –, preferând acestora: dictatura gastronomică.
Şi nici măcar nu e o întâmplare că am pomenit acum sintagma de mai sus şi numele ilustrului înaintaş într-ale publicisticii. El este şi unul dintre cei mai harnici memorialişti ai “oraşului lui Bucur” – cele 4 volume ale sale din “Bucureştii de altădată” ne farmecă şi astăzi – iar în şirul de evenimente care marchează cei 550 de ani de atestare documentară ai Capitalei numele lui nu putea lipsi.
Cartea este mai mult decât o reeditare. “Am considerat necesar să explicăm anumiţi termeni, să reconstruim epoca în care cartea a fost scrisă, să relatăm anecdotica unui fel de mâncare sau a altuia. De aceea, pe lângă reţetele lui Constantin Bacalbaşa cititorul va găsi un număr impresionant de note, care invită la lectură. Pentru că «Dictatura gastronomică» este, deopotrivă, o carte de bucătărit şi o carte de citit.”
Dar să-l lăsăm chiar pe Constantin Bacalbaşa – gurmandul, gastronomul, rafinatul într-ale gustului – să deschidă spectacolul cu cele „Două vorbe” ale cărţii sale: „Mi se cere să fac o prefaţă pentru o nouă carte de bucătărie?!… Mi se cere mie!?… Mie, un stăruitor al alimentării cu regim, un oprit de la cele mai excelente pregătiri culinare!?… Este ca şi când s-ar cere unui ateu să comenteze o evanghelie şi… unui ministru de Finanţe să dea, astăzi, un buget echilibrat!“.
