Autoritatile de la Chisinau aplica, punctual si metodic, un plan diabolic de distrugere a sistemului editarii de carte in Republica Moldova. Dupa ce, mai putin de o luna in urma, Parlamentul a votat cateva modificari la Legea activitatii editoriale care, pe de o parte, instituia cenzura (cu accentul pe eventuala “defaimare a statului si poporului”, formula tipica pentru un stat totalitar) si acorda sprijin financiar (din banii publici) doar unor edituri subordonate Ministerului Culturii, acum instituie si mai punctual cenzura atit ideologica, cit si economica.
Un regulament privind evaluarea, selectarea si editarea de manuale, aprobat recent de Guvern (nr. 753 din 23.06.2008), exclude totalmente din procesul de elaborare si editare a manualelor editurile cu o bogata experienta in acest sens.
Procesul de editare a manualelor de tip nou, moderne si eficiente sub aspect didactic, demarase in contextul reformei invatamantului, proiect co-finantat de Banca Mondiala printr-un imprumut de 20 mil. de dolari.
Au fost create echipe de creatie, care au inclus autori de manuale, redactori, designeri de carte, experti si consultanti, traducatori s.a.m.d.
Editurile au achizitionat utilaj tehnic de performanta (calculatoare, scanere, imprimante etc.), au investit resurse umane, materiale, financiare, creand un sistem editorial complex, performant, eficient.
La etapa initiala, concursurile de editare au fost asistate logistic, financiar, decizional de expertii Bancii Mondiale in ceea ce tinea de elaborarea regulamentelor si a documentatiei de licitatie, monitorizarea tuturor etapelor de evaluare si editare de manuale.
Astfel, a fost creat un sistem eficient care asigura transparenta, competenta si echitatea concursurilor si evaluarilor, implicarea unui numar mare de concurenti, ceea ce a asigurat o eficienta buna a ofertelor (calitate plus pret). In esenta, s-a apelat la experienta mondiala si s-a implementat aceasta experienta atat in ceea ce tine de forma de organizare, cat si in tot ce rezulta, implicit, ca manual performant, or, o calitate deriva din toate componentele.
Acum, toata aceasta experienta si toate investitiile sunt ignorate, implementandu-se un mecanism rudimentar de evaluare a manuscriselor, elaborate doar de autori, care, apoi, vor fi multiplicate (dar de cine nu se spune nimic in regulament). Trei instante de evaluare vor include, in ideea regulamentului, doar un specialist, maximum doi, competenti in didactica disciplinei, toate deciziile fiind aprobate de o instanta suprema, condusa de actualul viceprim-ministru, care este, din oficiu, singurul membru permanent al acestei structuri.
In fapt, a rezultat o piramida in care varful decizional absolut (privind selectarea autorilor, a manuscriselor si editarea manualelor) este viceprim-ministrul, tot el autorul acestui regulament, impreuna cu ministrul educatiei, cei care contrasemneaza documentele.
Adica, exact asa cum toate editiile de cultura sustinute din bugetul de stat vor fi tiparite la Editurile de Stat subordonate Ministerului culturii, acum, banii din Fondul extrabugetar de manuale (acumulati din cotizatiile parintilor, asadar banii personali ai parintilor, nu banii din buget) vor fi gestionati in conformitate cu structura piramidala de evaluare dirijata de actualul viceprim-ministru. Concurenta loiala si calitatea asigurata de echipele de creatie (autorii plus editurile), adica, in ultima instanta, calitatea obiectiva a manualelor sunt excluse in favoarea unei constructii centralizate.
partea grava este ca, pe langa distrugerea, in ansamblu, a sistemului de editare a manualelor, va degrada, in consecinta, intregul sistem educational, a carui modernizare ii dadea pana adineaori o speranta…
Bineinteles, orice sistem este perfectibil (dupa cum si orice sistem poate fi distrus din elementara rea-vointa a cuiva), dar, pentru a revizui o aplicare eficienta, confirmata in timp, a unei experiente mondiale moderne, autorii unui “nou” regulament ar fi trebuit sa dea dovada ca au studiat experienta existenta nationala si internationala, regulamentele anterioare (alcatuite, in punctele esentiale, cu concursul expertilor Bancii Mondiale); ca au studiat toata documentatia de licitatie anterioara.
Daca s-au depistat unele lacune in functionarea sistemului, ar fi fost necesare argumente ca acestea isi aveau originea in conditiile concursului (si nu in calitatea si competenta evaluarii, dirijata totalmente de Minister!).
Daca se presupune ca unele manuale in forma finita au fost evaluate si selectate nereusit, cum poti garanta calitatea, evaluand doar manuscrisele?
In fine, pentru a lichida un sistem functional, ca unul mai putin reusit (in viziunea “reformatorilor”), era firesc sa se analizeze (competent, obiectiv, transparent) manualele existente (si manuscrisele prezentate la concurs, dar care nu au fost acceptate), pentru a depista eventuale “lacune”. In consecinta, s-ar fi stabilit daca nu cumva totul a tinut doar de calitatea evaluarii, iar manualele obiectiv nereusite sunt chiar cele care au trecut doar formal prin editura, exact in formula propusa de actualul regulament!
P.S. In aprilie 2008, la Presedintie a fost examinata tema “editarii manualelor”. In context, am fost solicitati sa ne expunem opinia. Am constatat, o data cu emiterea Hotararii Guvernului, ca nu numai opiniile noastre nu au fost luate in seama (ca si in cazul Legii activitatii editoriale), dar nici nimic din ceea ce mentionase Presedintele ca obiective si solutii primordiale nu s-a respectat in regulament. Dimpotriva, totul a fost abordat din perspectiva crearii unui sistem ineficient, greoi, subiectiv si tendentios!
Semnat:
Iurie Birsa, directorul editurii Arc
Oleg Bodrug, directorul editurii Prut International
Oleg Bujor, directorul editurii Epigraf
Iurie Colesnic, directorul editurii Museum
Gheorghe Erizanu, directorul editurii Cartier
Gheorghe Prini, directorul IEP Stiinta
Anatol Vidrascu, directorul editurii Litera
