n perioada 1962 era judecat si executat in Ierusalim, dupa rapirea sa spectaculoasa din Argentina, Adolf Eichmann – fost Führer SS si organizator al programului nazist (Solutia finala) de deportare si exterminare a evreilor din teritoriile ocupate de cel de-al treilea Reich.
Acreditata, din partea ziarului “te New Yorker”, la desfasurarea procesului in 1961 si publicand in 1963 o prima varianta prescurtata a raportului ei pe marginea evenimentului, Hannah Arendt ofera cititorilor o analiza profunda si documentata asupra detaliilor si premiselor istorice ale judecarii lui Eichmann si, simultan, o dezbatere pe marginea uneia dintre cele mai mari probleme ale timpurilor noastre, aceea a conditiei fiintei umane in cadrul unui sistem totalitar modern.
Procesul lui Eichmann — un pretext pentru un studiu amanuntit al intregului context european din anii 1939-1945 si pentru o incercare de a determina radacinile raului. Refuzand sa se limiteze la un raport sec, caracteristic unui corespondent de presa, Hannah Arendt formuleaza o intreaga teorie, a “banalitatii raului”, si creioneaza o tipologie umana fabricata in matritele mediocritatii si indiferentei care ii sustin perpetuarea.
“Un volum remarcabil, rascolitor.” (Stephen Spender, The New York Review of Books)
“O analiza profunda si bine documentata a problemelor ridicate de procesul lui Eichmann si a contextului istoric in care s-a desfasurat acesta. Cartea are menirea sa ne puna pe ganduri si sa ne tulbure constiinta.” (Hans Morgenthau, Chicago Tribune)
