Stelian Ţurlea – Trei femei

„Avem nişte vieţi neînsemnate, obişnuia să spună mama mea, peste care a venit un război mondial, apoi comuniştii care au schimbat un regim şi visele ei au rămas neîmplinite. Dar cu toate astea, continua ea, nimeni n-are dreptul să ne distrugă. M-am gîndit să vă spun o poveste care ar putea fi adevărată, în care trei generaţii de femei poartă pe umeri vina celei dinainte, cum am auzit cînd eram prunc, o poveste cu femei fără de care lumea noastră n-ar mai fi cum este. M-am gîndit ca toate cîte s-au petrecut cu noi într-o jumătate de secol să fie văzute prin ochii lor, cu măruntele zbateri de fiecare zi şi cu puterea lor de a îndura, fără de care n-am fi rezistat.” (Stelian Ţurlea)

„Visul Ancăi de a dansa în celebra trupă a irlandezului Michael Flatley se spulberă atunci cînd trebuie să revină în ţară, înainte să afle rezultatul probelor date la Dublin. Află, dintr-un sms laconic, că mama ei a avut un accident şi se suie în primul avion. Dar nu ajunge decît prea tîrziu, la înmormîntare. Misteriosul accident, tratat de autorităţi cu o indiferenţă suspectă, o obligă pe fiică să facă investigaţii pe cont propriu. Cine a dorit moartea mamei sale? De ce?
După anevoioase săpături în arhive, sînt scoase la lumină secrete sumbre de aproape o jumătate de veac. Prin destinul a trei generaţii de femei – mamă, fiică, nepoată – sînt desfoliate realităţile unei Românii postbelice în care s-a înstăpînit comunismul, s-au fărîmat destine, s-au născut şi au murit speranţe, s-au schimbat structuri şi s-a născocit o revoluţie pe care nimeni nu o înţelege. Fiecare generaţie are visele ei pe care e nevoită să şi le cenzureze, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să continue să viseze.
Autor a zeci de cărţi, prozator şi publicist ultraprofesionist, Stelian Ţurlea îndeplineşte principala obligaţie pe care o are cine scrie şi anume aceea de a nu-l plictisi pe cititor.” (Alex Ştefănescu)

„În cazul lui Stelian Ţurlea, dexteritatea narativă – sau profesionalismul, cu un cuvînt la fel de discreditat, în chip bizar, în lumea literară dîmboviţeană – face ca autorul să pianoteze la fel de atrăgător în partitura pur aventuroasă a pubertăţii (romanele cu Daniel), ca şi în cheia sentimentală a maturităţii încă ingenue, în situaţii sociale dramatice, precum cele din decembrie 1989, ca şi în psihoza introvertirii traumatizate, în contextul anchetei detectivistice, ori în tipare de basm potrivite pe organismul interlop al mediului valah în tranziţie.” (Dan C. Mihăilescu)

„Ceea ce surprinde în scrisul lui Stelian Ţurlea este diversitatea registrelor prozastice. Excelent profesionist, autorul abordează specii diferite şi subvariante distincte ale aceluiaşi gen. Romanul poliţist şi romanul pentru copii (cu deschidere, voită, către percepţia unui public matur), romanul de dragoste şi cel politic-istoric sînt abordate şi conduse, de fiecare dată, pe cîte un vector specific.” (Daniel Cristea Enache)

Leave a Reply

Your email address will not be published.