Sudul zonei demilitarizate, Coreea de Sud 10 iunie, ora 11 GMT (ora locala 20) ,,Fulger. fulger.” Capitanul Bernard Weaver, din armata Statelor Unite, auzi slab mesajul printre paraiturile parazitilor din difuzorul statiei de radio; cuvintele il lasara nauc. Locotenentul Pak, din armata sud-coreeana, ii arunca lui Weave o privire intrebatoare. Ce-a fost asta? intreba el in engleza cu un accent puternic. Oricum gesturile delicate cu care Weaver rotea butonul de frecventa nu reuseau sa faca semnalul mai clar.
— E… aaa… Lui Weaver nu-i venea sa-si creada urechilor. — E mesajul radio pentru un atac cu B-52. Pak facu ochii mari si ramase cu gura cascata. Amandoi stateau la masa din postul de comanda sapat in pamant si totul parea linistit. Ei hai, isi zise Weaver, mai mult ca sigur n-am auzit bine.”Fulger”: cuvantul ii suna inca in urechii si simtea un fior de-a lungul sirei spinarii. La naiba, ce se-ntampla? Weaver arunca o privire la raportul sau si lua microfonul mobil. Nu putea intra in legatura cu sectoarele din spate, dar poate ca ei l-ar putea auzi. — Alfa. Lima Sase. aici India. Tango Patru Sapte. Fiti gata pentru OPREP-3. Era un raport de operatiuni care putea avea ramificatii politice, astfel incat i se atribuise codul „3”. Imediat ce avea sa incerce sa emita prin radio, Weaver urma sa-si stranga echipamentul si sa plece inapoi pe jos. Mesajul era prioritar, fiind destinat direct Centrului de Operatiuni de Urgenta al comandantului Pacificului. „Catre COURCOMPC. De la India Tango Patru Sapte. Element de infanterie nord-corean de marimea unei companii semnalat de postul de observatie sud-coreean in DMZ 25 kilometri est-sud-est de Panmunjom”, citi Weaver. Ridica o clipa degetul de pe butonul „talk”, asa cum fusese invatat si incheie: „La aproximativ 16.30 Zulu. Raport de activitate semnaleaza sapare transee „ Chiar in clipa aceea, cei doi auzira un singur foc de arma, urmat peste o jumatate de secunda de un tir sustinut de arme de mic calibru ce lua amploare in cele cateva secunde ce urmara pana in momentul in care s-ar fi zis ca intreg batalionul deschisese focul. Weaver isi simtea inima batandu-i mai repede si pulsul accelerandu-i-se cu fiecare decibel suplimentar de impuscaturi. Pak isi lua casca si pusca M-16 si iesi pe usa postului de comanda, disparand in bezna fara sa scoata un cuvant. Weaver incerca sa se calmeze, sa-si adune gandurile isi scoase bereta Fortelor Speciale ce-i acoperea parul tuns scurt si scoase din rucsac casca din kevlar. Era prima oara cand era in fata unei lupte, in timpul Razboiului din Golf se afla inca la centrul de antrenament al Fortelor Speciale si in zilele acestea din urma, alergase de la o incaierare la alta de-a lungul DMZ fara sa fi avut de-a face decat cu rapoartele de lupta ale tinerilor ofiteri coreeni. Dar astazi. isi spuse el luandu-si pusca si ascultand potopul de foc ce se abatea asupra colinei, se afla in locul potrivit la momentul potrivit. Primele obuze incepeau sa explodeze. Desi Weaver se afla departe de barajul de artilerie, socul il facea sa vibreze din cap pana in picioare. Iar vacarmul patrundea prin intrarea cazematei. Auzind zgomotul. Weaver impietri brusc Era altfel. Nu semana deloc cu descrierile manevrelor desfasurate in decursul celor patruzeci de ani care trecusera de la razboiul ce avusese loc aici. Barajul atinsese o intensitate violenta: pregatire de artilerie in stil rusesc. Vibratiile provocau o ploaie de praf prin geamurile si placile prefabricate ale plafonului acoperit de pamant al PC-ului. Ii trecu prin cap gandul ca de data asta s-ar putea sa se intample de-a binelea La fiecare explozie, posibilitatea aceasta i se parea si mai reala Dar COMPAC era in alerta de aproape o saptamana. Puscasii marini americani continuau in larg operatiunea Vant de Rasarit, ca sa se mentina in forma. Cu siguranta, isi spuse el, nord-coreenii n-ar indrazni … Weaver isi lua rucsacul si il salta in spinare potivi la locul ei incarcatura grea. mirosind a panza de cort sl a sudoare, si incheie curelele. Tirul de artilerie devenise regulat si in PC aerul se umpluse de praf. Tirul de baraj nu era continuu: din apropiere nu se auzea decat o lovitura de tun la flecare trei sau patru secunde. Intrarea cazematei era construita in zigzag ca sa impiedice tirul direct sau patrunderea vreunei schije: cu fiecare pas pe care il facea spre primul cot, zgomotul dezlantuirii de atac crestea. Se opri ca sa activeze la arma sa AR-15 „Commando”, functia „ tir in rafala”, tragand de capatul retractabil al patului si coborand levierul selectorului pana la pozitia ..auto “; ochii incepeau sa i se obisnuiasca cu intunericul de afara. Incovoindu-si umerii, ocoli sacii cu nisip, traversa transeele si iesi sub cerul liber. Zgomotul detunaturilor era asurzitor. Mult mai tare decat in interiorul buncarului. In stanga si-n dreapta, de-a lungul transeei in care dadea cazemata sa. Weaver ii zarea pe soldatii sud-coreeni care coborau versantul colinei, inarmati cu M-16 si pistoale-mitraliera M-60, flacarile impuscaturilor aprinzand scurte reflexe galbene in ochii lor larg deschisi. Deasupra capetelor acestora, rachete luminoase trosneau in sus, coborand apoi lenet, agatate de parasutele mici, aruncand in transee o lumina livida. Weaver ramase o clipa impietrit in fata acestui spectacol; se uita cum intunericul lua din nou in stapanire fundul transeei, inaltandu-se spre peretele opus, pe masura ce racheta urmatoare cobori. Violenta undei de soc si bubuitura unui obuz, care exploda deasupra, transeei la mai putin de saptezeci de metri de el, il lasa pret de o clipa pe Weaver naucit si paralizat. Se ghemui si vazu ochii puscasului sud-coreean din dreapta. lui care se ghemui se si el, lipindu-se de peretele de pamant. Se uita in stanga si con-stata ca servantii mitralierei isi plecasera si ei capetele; il priveau, innebuniti, cu fetele disparand incet in bezna in timp ce ultima racheta isi continua caderea Weaver lasa rucsacul sa-i alunece de pe umeri si se catara pana la un locas de tragere amenajat in peretele transeei, ca sa inspecteze colina in directia DMZ. Privind pe deasupra sacilor cu nisip, scena, ii aparu exact asa. cum si-o imagina, si in acelasi timp infinit mai terifianta. Pretutindeni. in lucirea rachetelor de iluminare, grupuri de oameni in negru se napusteau spre sirurile de sarma ghimpata, ducand cu ele, in valuri, barne lungi. In spatele lor, zeci de nord-coreeni indreptau spre sud-coreeni focul armelor automate. Pretutindeni ofiterii racneau si isi punctau ordinele sufland in fluier. Primul grup ajunse la barajul de sarma ghimpata si barna, fu aruncata peste el ca. sa-l doboare. Atacatorii se lasara in genunchi ca sa traga in timp ce barna urmatoare era ridicata in prelungirea, primei, fiecare mai in susul pantei. Oamenii nu incetau sa cada de o parte si de alta a barnelor, dar se gaseau mereu indeajuns de multi care sa duca una spre obiectiv, ca s-o arunce peste sirurile de sarma ghimpata si, din cand in cand, peste o mina a carei explozie ii ucidea pe nord-coreenii aflati acolo. Era. o manevra de o eficacitate brutala, bine reglata si rapida. Weaver isi sprijini de obraz patul de plastic al pustii. Tinti un grup de soldati din mijlocul sirurilor de sarma ghimpata si trase o rafala scurta. Pusca avea un recul zdravan si Weaver fu silit sa si-o potriveasca din nou la umar si vazu atunci sirul de cadavre ingramadite peste sarme acolo unde trasese. Nu apuca sa traga din nou, ca gramada de cadavre crescu: soldatii sud-coreeni din jurul sau improscau cu gloante panta colinei. Dar alti nord-coreeni alergau intr-acolo si continuau manevra. Weaver trase din nou in acelasi loc si alti oameni se prabusira. In rafale scurte. Weaver goli cel de-al doilea incarcator de treizeci de cartuse al pustii sale. Il introduse pe al treilea si reincepu sa traga spre panta colinei, chiar in fata pozitiei sale Arma sa era un M-16 a carei teava fusese scurtata de la 50 la 28 de centimetri. Teava scurta facea din ea o arma mai usoara si mai compacta in detrimentul vitezei initiale a gloantelor si deci al batalii lor, al preciziei tirului sl al fortei de impact. Folosea insa gloante de 5,56 mm si, de fiecare data cand apasa pe tragaci, mai multi nord-coreeni se prabuseau. Arma era foarte potrivita in cazul de fata: la distanta asta, chiar si un pistol l-ar fi doborat. In viermuiala aceasta, Weaver trecea de la o tinta la alta. Tragea metodic pana trebuia sa schimbe incarcatorul. Acum, ca avea in pusca un incarcator plin, ezita. Nord-coreenii erau peste tot; mult mai aproape decat tintele de la un teren de tir. Erau atat de numerosi si total expusi gloantelor lui. Isi potrivi din nou pusca la umar, reincepu sa traga si se calma incetul cu incetul, regasind gesturile de lupta. Antrenamentul – exercitiile repetate fara ragaz in care tinta era adusa in catarea armei inainte de a apasa pe tragaci – lua locul nelinistii pe care o simtise la inceput. Ca un rege al afurisitei asteia de coline, isi zise Weaver. Sunt pe colina: sunt regele. sleahta de nemernici! Privi din nou spre stanca. Formula era simpla acum, isi spuse el: cadenta tirului aparatorilor contra vitezei inaintarii adverse si, acum ca nu mai exista sarma ghimpata care sa-1 incetineasca, nord-coreenii patrundeau cu repeziciune prin bresa. Era o formula care nu putea da decat un singur rezultat, conchise Weaver socat. Nu era vorba de un atac de diversiune si nici de o patrula de cercetasi. Nu aveau sa-i ocoleasca. Strapungerea urma sa se produca aici. Era un atac in toata regula. Weaver simti un fior cuprinzandu-l tot mai mult, pe masura ce consecintele rationamentului sau ii apareau foc mai clar. Fara a incerca macar sa-si obisnuiasca ochii cu intunericul, isi fixa privirea asupra pantei, in timp ce vederea periferica inregistra miscari de fiecare parte. Americanul arunca o privire nervoasa in directia mitralieiei M-60 din stanga si fu ingrozit sa constate ca nord-coreenii se pravaleau in transee la o suta de metri de el: M-60 fusese redusa la tacere si nu se mai vedea nici urma de servanti Gloantele suierau prin bezna noptii de jur-imprejurul sau. Weaver se rasuci spre dreapta si-l zari pe soldatul cu M-16 zacand pe fundul transeei, ghemuit cu genunchii la gura. Weaver mai trase o rafala si aluneca pe fundul transeei, in timp ce o ploaie de gloante il umplea de pamant, spintecand sacii cu nisip de pe acoperisul cazematei , cu un rapait continuu de izbituri surde. La naiba! E prea tarziu! isi zise el ridicandu-si ochii spre parapetul transeei, peste care nord-coreenii aveau sa se pravaleasca dintr-o clipa intr-alta RAHAT e prea tarziu! Canonada si tirul armelor automate lasau acum locul zgomotelor mult mai ingrijoratoare ale locurilor de pusca izolate, de la un capat la altul al transeei. O fulgerare orbitoare si o zguduitura violenta ii atrasera atentia spre stanga; vazu focul tasnind din PC. Un fum negru iesea invartejindu-se din deschizatura. Vazu o alta fulgerare ceva mai departe, in spatele colinei, semn ca urmatoarea cazemata suferise aceeasi soarta. Aruncau in aer PC-urile. Incarcaturi mari, isi zise el, saci cu exploziv. Ce sa fac? Ce sa Fac? se intreba. Capul i se invartea in timp ce facea eforturi sa respire. Pe durata acestor cateva secunde, totul deveni ireal. Era singur. Nimic nu ajungea pana la el ca sa imprastie confuzia ce-i umplea mintea, stergand tot restul. Dupa o clipa, totusi, un zgomot de pamant surpandu-se si niste miscari la limita campului sau vizual ii atrasera atentia. Frigul il invalui si incepu sa tremure, cuprins de frisoane. Zeci de nord-coreeni se napusteau din ambele parti peste parapetul transeei. Timpul isi incetini curgerea pana la a incremeni aproape total. Rachetele de iluminare incetasera sa mai cada. Servantii mortierului se pregateau sa fuga Weaver se uita prin intuneric la oamenii din stanga lui ridicandu-se de pe fundul transeei. Primii care fura in picioare isi aruncara pustile peste marginea peretelui opus si incepura sa zgarie tarana ca sa se catare de cealalta parte si sa-si continue inaintarea. Ingrozit, Weaver ii privi cum faceau cu totii la fel, unul cate unul. Stand pe jos, sprijinit cu spatele de peretele transeei isi intoarse incet capul si vazu atunci ca in dreapta, la mai putin de cincisprezece metri de el, alti oameni faceau acelasi lucru. In cateva secunde, disparusera cu toti si se lasa iarasi linistea. Weaver era singur. Simti o dezmortire imperceptibila a mintii, suficient ca sa inteleaga ce se intamplase. Primul val – o inaintare continua isi spuse el. Al doilea val… Alte trupuri incepura sa se pravaleasca peste parapet si de data aceasta fu ivaluit de o teroare glaciala. Tremura din toate incheieturile si muschii abdomenului ii erau tari ca fierul. Incerca sa se forteze sa inghita, dar avea gura iasca si un gust de acid si de otel ii dadea, aproape o stare de voma. Noii atacatori ramaneau pe fundul transeei. La stanga, Weaver zari patul unei pusti inaltandu-se, silueta ei conturandu-se o clipa pe lucire, persistenta a focului ce lumina cerul nocturn de-a lungul intregii linii de transee. Vazu patul pustii coborand impreuna cu restul armei, drept in jos. Zgomotul care urma – un soi de eructatie -completa in mintea lui imaginea unei lovituri de baioneta aducand moartea unuia dintre servantii mitralierei, care era prabusit in noroi. Se auzi un strigat scurt, stins – o implorare intr-o limba pe care Weaver nu o cunostea, dar pe care atacantii o stiau – si al doilea servant isi potrivi si el lovitura de baioneta. Se auzi implorarea, soldatului – nimic altceva decat vocea. cuiva care, ca si Weaver, ajungea la capatul zilelor. Un sentiment profund de resemnare invinse in cele din urma teroarea, care il cuprinsese cu cateva clipe in urma, cand se numara printre cei care mai traiau. In aceste cateva secunde, facuse ceea ce nimeni, cu exceptia celor foarte varstnici, nu pare niciodata in stare sa faca: isi asimilase realitatea propriei morti. Acceptase ca, in aceasta seara blanda de vara, soarta lui era sa moara, aici, in acest loc – acum. Era ceva brutal si pana in acea clipa nu il prevazuse. Asa stateau lucrurile. Era un fapt. Aproape ca si cum ar fi fost vorba de un amanunt lipsit de importanta Weaver trase adanc aer in piept si-si duse la umar arma ce i se paru acum mult mai grea. Tinti in transee, la stanga lui, detasamentul de „curatenie” pe cale de a se forma. Incerca sa nu gandeasca, sa-si stapaneasca valul ultimelor ganduri care nu puteau decat sa-1 tulbure si mai mult .Apasa pe tragaci, dar nu izbutea sa apese destul de tare ca sa declanseze strafulgerarea armei, ca sa inceapa procesul mortii, a lor si a lui. Imagini… imagini tasnira in fata pleoapelor sale inchise. Nu, Bernie, insista partea din el care mai era constienta, rostind cuvintele aproape cu glas tare ? S-o sfarsim, batrane. Fa –o . Haide Deschizandu-si ochii pentru a se asigura ca traieste cu adevarat, vazu formele intunecate indreptandu-se prin transee spre el. Isi umplu plamanii cu aer, gata sa si-i sparga isi simtea pielea de gaina in timp ce inchidea ochii si apasa tragaciul pana la capat.
Arc Light -10 iunie 1999 primul razboi nuclear a inceput – Lucman este CNCSIS 35/2005
Preţ: 32,00 lei 22,40 lei
Oferta este valabilă până la 28.07.2011
