La editura Herald a aparut de curand in colectia Cogito, volumul Vointa de a crede de William James. Cartea cuprinde cinci prelegeri tinute de William James pe o serie de teme umane fundamentale: credinta, sinuciderea, rationalitatea, filosofia, constiinta si nemurirea. Toate aceste subiecte reprezinta elemente definitorii ale activitatii si gandirii umane in raport cu sine insasi si cu lumea care o inconjoara. Perspectiva adoptata de James in studiul acestor dimensiuni ale existentei umane este atat stiintifica cat si filosofica, filosoful american imbinand cele doua metode cu o abilitate si o ingeniozitate inconfundabile.
Poate ca cel mai tonic aspect din filosofia lui James este perspectiva sa despre ce este si ce inseamna cu adevarat filosofia. James i-a deranjat pe unii si i-a atras pe ceilalti tocmai pentru ca a venit cu ideea inovatoare de a refuza sa trateze filosofia ca pe un amuzament nefolositor sau ca pe o “gimnastica intelectuala”, si a cerut in schimb sa se intocmeasca o legatura rationala intre “teoriile” sustinute de filosofii profesionisti in amfiteatre si credintele in functie de care fiintele umane traiesc in lume.
Asa cum vointa de a trai este cauza principala a cunoasterii reale, tot asa tipul de viata pe care dorim sa o traim trebuie sa determine teoria noastra despre cosmos. O teorie despre cosmos nu are valoare daca nu este de asemenea un mod de viata. Credinta fara fapte nu este nici macar credinta, iar credinta la care James sustine ca avem dreptul, nu trebuie sa fie negare a indoielii, ci curajul care este dispus sa se confrunte cu riscuri reale. Astfel, unul dintre meritele sale este acela de a fi facut din virtutea curajului temelia intregii vieti a omului, atat morale cat si intelectuale.
William James (1842-1910), fratele romancierului Henry James si al diaristei Alice James, reprezinta o figura care se integreaza foarte bine atat in istoria filosofiei, cat si in cea a psihologiei si a filosofiei (si psihologiei) religiei. Contributiile sale in primele doua domenii (in filosofie, prin promovarea pragmatismului, iar in psihologie a functionalismului) i-au asigurat o recunoastere internationala binemeritata. Printre alte preocupari importante ale acestuia se numara si studiul experientelor mistice si al fenomenului religios, fiind primul autor care a scris un studiu modern coerent si cuprinzator asupra religiei.
