Profesorul Vasile Adamescu este singurul român orb şi surd, care a reușit să învingă boala. A rămas fără văz și fără auz la 2 ani, dar a reușit să învețe să vorbească și să scrie… să scrie cuvinte care descriu lucruri pe care nu le-a văzut niciodată. A scris o carte autobiografică. „Înfruntând Viața” este povestea unui om-fenomen, căruia i se spune „supraomul”, pentru că la fel ca el, mai sunt în lume doar 20.
Evenimentul va avea loc la Tîrgu-Mureș, sâmbătă, 9 februarie 2013, ora 13:00, la Teatrul Ariel, sediul nou de pe Str. Poligrafiei nr.4.
Oare cum poți să reproduci un sunet pe care nu l-ai auzit niciodată? Cum să înveți asta? Totuși, el a izbutit prin ambiție, credință și sete de cunoaștere să își învingă destinul, reușind să absolve o facultate și Școala Populară de Arte Plastice. A devenit apoi profesor și artist plastic. Iar acum, și scriitor.
Viața lui Vasile Adamescu
Vasile Adamescu s-a născut pe 5 septembrie 1944, în satul Borcea, judeţul Călăraşi. A fost un băiat perfect sănătos, care vedea şi auzea. La vârsta de doi ani însă, a făcut meningoencefalită și a rămas fără două simţuri importante, văzul şi auzul. Pînă în ziua de azi există români care nu-și vaccinează copiii contra meningitei, l-aș întreba ce părere are despre asta.
Până la vârsta de 11 ani, Vasile Adamescu nu ştia să vorbească, nu ştia să scrie sau să citească. Comunica prin atingeri cu cei din jur. La vârsta de 11 ani a fost dus la Cluj, la Şcoala de Nevăzători, unde a învăţat carte şi a fost învățat să vorbească.
După ce a terminat studiile gimnaziale şi liceale, s-a înscris la secția de Psihopedagogie, din cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai. A absolvit facultatea cu media 9,75 şi a devenit profesor la Şcoala de Nevăzători, unde a lucrat cu copii cu surdo-cecitate.
Acum, știe 5 limbi străine, a participat la congrese internaționale, sculptează și, deși este pensionar după 29 de ani de profesorat, Vasile Adamescu încă lucrează, la școală sau în atelierul său, cu copiii cu deficiențe de vedere: îi învață să se exprime simțind și modelând lutul.
Cartea are peste 200 de pagini și este un omagiu adresat tuturor celor care l-au îngrijit și au contribuit la dezvoltarea lui Vasile Adamescu.
