Alexandru Ecovoiu, Cei trei copii-Mozart

„Stranietatea, ingeniozitatea si dimensiunea parabolica a povestirilor lui Alexandru Ecovoiu il situeaza pe autor in descendenta prozatorilor sud-americani, dintre care cu Borges si cu Bioy Casares are cele mai multe in comun, desi influenta nu este una directa. Rareori personajele au si nume – de cele mai multe ori, sint indicate generic –, sint singuratice («construiesti singuratati», «singuratatea te avantajeaza», afirma doua propozitii metanarative), cu un trecut incert, care poarta cu sine o aura misterioasa sau carora li se intimpla lucruri bizare.” (Marius Chivu)

„Cetatea fictionala perfect inchisa este adevaratul merit al prozei lui Alexandru Ecovoiu.” (Costi Rogozanu)

„Povestirile din actualul volum sint o demonstratie de virtuozitate stilistica, multe dintre ele fiind la limita poemului in proza.” (Tudorel Urian)

Alexandru Ecovoiu (n. 1943) a debutat in anii ’80, dar in atentia publicului si a criticii literare a intrat abia in 1995, odata cu aparitia romanului Saludos (Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, 1996; nominalizat la Premiul „LiterArt – XXI“, SUA, 1997; Premiul revistei Observator, Munchen, 1998). Confirmarea talentului sau a venit in anul 1997, cind a fost publicat romanul Statiunea (Premiul Academiei Romane). In 2001 publica volumul Cei trei copii-Mozart (nominalizat la premiul ASPRO), iar in 2002 romanul Sigma (Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti). De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut Saludos (2004, editia a treia), Ordinea (2005), Sigma (2005, editia a doua) si Statiunea (2007, editia a doua). Volumul Cei trei copii-Mozart a fost publicat in Germania in doua editii, traducerea lui fiind in curs de aparitie in Spania. O parte dintre prozele cuprinse in acest volum au fost publicate in reviste literare de prestigiu din Spania, Mexic, Columbia si Olanda.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.