Daca m-as asculta, m-as intelege, Salome Jacques

 A comunica, a avea o relaţie, a împărţi: nimic nu ni se pare mai important, esenţial pentru existenţa noastră. A avea sentimentul că eşti parte a unui ansamblu mai vast, că eşti recunoscut, identificat, că aparţii unui grup, unei comunităţi lingvistice este una dintre cele mai profunde şi vitale aspiraţii umane.
Dar nicăieri nu sîntem învăţaţi să comunicăm, nici în familie şi cu atît mai puţin la şcoală.
în sistemul şcolar, comunicarea se bazează pe o dinamică specifică, de tip întrebare-răspuns. Copilul nu poate da un răspuns personal; nu-i sînt acceptate decît răspunsul din carte sau cel aşteptat de învăţător. Timp de 15 pînă la 20 de ani din viaţa noastră sîntem obligaţi să producem răspunsuri, să mergem în direcţia aşteptărilor celorlalţi.
Devenim astfel handicapaţi – nişte infirmi în ce priveşte relaţiile noastre.
Cînd ne dăm seama de lacunele noastre, avem nevoie de mult timp pentru a reînvăţa, pentru a reinventa mijloacele concrete prin care să trăim mai bine, să ne înţelegem mai bine cu celălalt şi să-l înţelegem mai bine.
În această carte ne-am propus să vă oferim unele dintre descoperirile noastre; acestea vor reprezenta cîteva puncte de reper ce ne pot ajuta să ne facem mai bine înţeleşi şi să-i înţelegem mai bine pe ceilalţi. Aceste căi ce conduc spre o comunicare activă, spre relaţii sănătoase, ne vor permite mai ales să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine, să descoperim ce e mai bun în noi, necunoscutul din fiecare.
În continuare, vom dezvolta ideea că este necesar ca fiecare să-şi asume responsabilitatea îmbunătăţirii relaţiei cu sine însuşi şi cu ceilalţi. Pentru aceasta trebuie să înţelegem anumite mecanisme care guvernează comunicarea şi relaţiile intime. Mai trebuie, de asemenea, să evităm o dublă capcană, şi anume fie să-i acuzăm pe ceilalţi de ceea ce nu merge, fie să ne acuzăm pe noi înşine şi să ne denigrăm.
Vom descrie, de asemenea, cele mai frecvente capcane dintr-o relaţie şi vom oferi reperele şi punctele de sprijin care ni se par importante, nu pentru a găsi soluţii, ci pentru a păstra direcţia bună în întreţinerea relaţiilor.

Prefata: Pentru a comunica cu ceilalţi trebuie sa ştiu să comunic cu mine însumi. Aceasta este ideea fundamentală a acestei cărti. Ea ne învaţă un lucru esenţial: să ne definim aşa cum sîntem în realitate, nici mai buni, nici mai răi.
Adesea, în relaţiile noastre familiale, de prietenie sau de iubire, sîntem prinşi într-o capcană: fie ne acuzăm pe noi înşine de ceea ce nu merge în viaţa noastră, fie îi acuzam pe ceilalţi. De vină sînt însă deficientele de comunicare.
Avem nevoie să înţelegem mecanismele ce guvernează comunicarea şi relaţiile cu ceilalţi oameni pentru a dobîndi mai multă seninătate şi mai multă eficienţă. Lucrarea de faţă ne pune la dispoziţie mijloacele practice pentru a deveni un partener mai bun pentru noi înşine şi pentru cei pe care îi preţuim.

Comanda cartea! 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.