E-Carte cu fotografii la LiterNet.ro

Cu ocazia Zilei Internationale a Dansului, Portalul cultural LiterNet are placerea sa va anunte aparitia unei noi e-carti editate de LiterNet: 245. Egyed Ufo Zoltan (fotografie), Gigi Caciuleanu (texte si schite), Eugenia Anca Rotescu (concept si prefata): Grafologie pentru Simfonia Fantastica (fotografie) Toate cartile aparute la editura LiterNet pot fi descarcate gratuit in format Acrobat Reader (pdf) din situl Liternet.

Argument:

Un solo
(a se citi numai impreuna cu auditia Marsului spre esafod)

Incepem repetitiile la Marsul spre esafod, solo-ul meu.

Intru cu Gigi in sala de repetitii si nu imi mai vine sa ies. Nu exista pauza, nu ne propunem o ora anume pentru terminarea repetitiei.

Gigi are aceeasi energie… fantastica. Nu te lasa sa te relaxezi, dar iti permite sa lucrezi relaxat. Acolo unde se duce sa monteze – chiar intr-o scurta perioada de timp – Gigi schimba ceva, muta, transforma, nimeni nu mai este ca inainte. Si are foarte mult umor, se stie. Asta face ca efortul sa para mai dulce. Gigi lucreaza imaginativ, propune imagini, multe imagini, pentru fiecare miscare.
‘De ce iti este frica cel mai mult?’
‘De doctor.’
‘Atunci intri cu un mers simplu, dar ca si cum te duci la doctor.’

Mers simplu… Pe dinauntru – frica… Tensiunea… Mi-e greu sa ma incarc, intru din culise (dupa un alt moment care nu imi apartine), adica aproape din nimic.

Un mers simplu (privire usoara inapoi, ca si cum ma simt urmarit, imi imaginez eu) si apoi explozia. Surprinzatoare.
‘E ca si cum ar trage cainii, lupii de tine in toate partile.’ Ma agat de forta muzicii, a accentelor. Imi doresc, in sinea mea, ca orchestra sa cinte la fel de bine si exact ca banda de repetitii.
Gigi deseneaza drumuri paralele cu rampa, strazi de miscare aparent simple, dar umplute cu tensiune.
Si eu unde mai apuc sa imi trag sufletul, sa respir?
‘Aici vreau ca si cum te sugrumi. Mina invers cu piciorul. Cotul la genunchi. Da-mi senzatia ca e mina altcuiva.’
Ritmul creste. E clar nu voi avea nicio secunda de respiro. ‘Nu te opri!’

Gesturi mici, nervoase, introvertite, in contrast cu volutele ample ale altor miscari. ‘Ca si cum te tai cu o lama pe fata.’
Piruete pe calciie, cu mina infasurata in jurul gitului. ‘Ca un sarpe vreau sa iti fie mina.’
Tipat mut in saritura. Opt sarituri consecutive, cu gura larg deschisa, ca un peste pe uscat.
‘Ca un dirijor nebun te vreau aici. Si nu te mai opri la jumatatea miscarilor. Stiu ca esti obosit, dar incearca sa legi totul.’
Trecem la scena. Cu totul altceva. Socoteala din sala nu se potriveste cu cea de pe scena. Lumina ma orbeste. ‘Nu te dezechilibra, suspenda miscarea. Ingheat-o, dar pe tensiune. Ca atunci cind te doare puternic maseaua.’
Am impresia ca, din tot ce ziceam in sala, pe scena ramine doar zece la suta. Incerc sa ramin in lumina. Nu mai stiu care este punctul unu (adica publicul). De jur imprejur este intuneric.
‘Gigi, nu este prea intuneric?’
‘Nu, te decupezi foarte bine, stai linistit.’ Noroc ca sunt imbracat imbracat in alb.
‘Vrei sa mergi in directia aia, dar ceva te trage inapoi. Te tine pe loc. Trebuie sa intorci capul in ultimul moment. ‘
Mers cu spatele. Oprire brusca.
‘Pune mina la frunte. Nu asa, vreau ca si cum te izbesti de zid.’
Doua izbituri la rind. Ritmul creste. Am pierdut muzica.
‘Gigi, e prea repede!’
‘Da, dar e pacat sa fie mai rar.’

La final – fuga. Tot spectacolul e plin de tot felul de fugi: fugi disperate, mai pline de sperante, mai rapide, mai asezate.
‘Ridica gambele.’
Acum e o fuga pe loc. Ca intr-un cosmar.
Am visat deseori ca fugeam pe loc, nu stiu cine ma urmarea, iar in jurul meu era bezna (noapte?). Ca si pe scena, unde Gigi decupeaza fuga mea intr-un dreptunghi de lumina rece. In rest – negru. In intunericul acela vad, departe, o luminita de la intrarea in sala de spectacol, din aceea de veghe, pe care scrie EXIT. Ma agat de ea cu disperare.
‘Ramii asa, intr-un picior.’
Cad in cambré. Chip intors.
‘Ca si cum vine tot cerul peste tine, pina mori.’
Niciodata nu m-am simtit mai viu. In scena, oglinda imensa vine peste mine. Oglinda in care ma vad – cum altfel? – deformat. Fum. Heblu. Gata. Am scapat.
‘Bine, foarte bine. Iti multumesc. Respira.’

(Răzvan Mazilu)

Lectura (sau vizionare) placuta!

Cu multumiri si prietenie,
Redactia Liternet (Gusztav Demeter, Mihaela Iancu, Raluca Andrei, Dora Ionescu, Geta Rossier, Radu Ilarion Munteanu, Razvan Penescu)
http://www.liternet.ro

VA RUGAM SA TRANSMITETI ACEST ANUNT TUTUROR PRIETENILOR PASIONATI DE FOTOGRAFIE SI DANS. VA MULTUMIM!

>>>> ATENTIE! Pentru a descarca o carte in prima saptamina de la aparitie sau pentru a comenta articole la LiterNet, trebuie sa va creati un cont de utilizator. Crearea contului de utilizator e gratuita.

>>>> Editura LiterNet (http://editura.liternet.ro) este cea mai mare Editura on-line din Romania publicind in cei peste 6 ani de activitate 240 volume ale unor autori romani, maghiari, germani, francezi, catalani si rusi in prezentari grafice de exceptie. In acest moment volumele LiterNet au depasit 1,011,000 de exemplare descarcate. Volumele LiterNet sint disponibile gratuit atit cititorilor din tara cit si celor din strainatate.

>>>> Pentru a fi anuntati de aparitia noilor carti LiterNet (pentru cei care nu sint inscrisi si pe lista Programului Cultural) e suficient sa trimiteti un e-mail fara nici un text la carti_LiterN(adresa de email este ascunsa din motive de securitate)

Razvan Penescu
http://www.liternet.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.