“Iubito, eu ma micsorez!… se înscrie într-o traditie literara si picturala care m-a pasionat întotdeauna, aceea referitoare la transformarea corpului, dilatarea, marirea, diminuarea lui, traditie care merge de la Rabelais la Marcel Ayme, trecand prin Swift, Voltaire, Balzac, Lewis Carroll, F. S. Fitzgerald, Richard Matheson si multi altii.
Într-o epoca în care omenirea, dupa cate ne anunta savantii, nu înceteaza sa creasca în înaltime, romanul meu reia, dintr-un unghi nou tema micsorarii (…)” (Pascal Bruckner)
Solange: bogata, frumoasa, roscata, 1,85 m. O minune de femeie! Leon: simpatic, orfelin, 1,66. Dragostea lor este nebuna, oarba, totala, rodnica: primul dintre cei patru copii ai lor nu întarzie sa apara la noua luni de la casatorie. Dar, vai! Cu fiecare progenitura, Leon mai scade cateva zeci de centimetri, devine – spre disperarea lui – din ce în ce mai mic în ochii celor pe care îi iubeste…