Romanul Cafeneaua Pas-Parol a fost scris in 1982-1983 si publicat dupa caderea lui Ceausescu. „Scris in 1982, romanul lui Matei Visniec avea sa vada lumina tiparului exact peste zece ani, intr-o vreme in care vechea cenzura devenise o amintire.
Probabil ca nu anumite enunturi si nici substratul epic care putea fi considerat subversiv vor fi facut ca publicarea lui sa ramina un simplu deziderat, cit viziunile sumbre si mai ales felul lui Matei Visniec de a explora o lume demonizata, infernala, prinsa in mecanismele fatale ale vinovatiei si spaimei. In fond, dincolo de scriitura nemaiintilnita in proza romaneasca, Cafeneaua Pas-Parol era mai mult decit un text esopic si cu totul altceva decit o simpla parabola a terorii. Aceasta diluare si dilatare a lumii, care inseamna de fapt o desubstantializare a ei, face ca personajele sa fie tot mai constiente de propria-le precaritate, de existenta lor virtuala. De aici frica, disperarea, caderea in alcool si nebunia. Finalmente, fuga in niciunde. Nu numai ca eroii se transforma in niste mecanisme, dar ei stiu ca sint simple personaje, abandonate de un autor care ar trebui sa fie pedepsit pentru neputinta de a le oferi un sens. Iata logica revoltei personajelor fata de un autor neputincios pe care in cele din urma il si ucid. si paralelismul acesta intre autor si Dumnezeu face el insusi obiectul unor consideratii in roman. Simultan, insa, acestui sens, identitatea autorului instituie si o alta semnificatie, mai degraba complementara decit divergenta, care deconspira dimensiunea etica a romanului lui Visniec”. (Mircea A. Diaconu)
Matei Visniec s-a nascut in nordul Romaniei, in Bucovina, la Radauti, pe 29 ianuarie 1956. Mama, Minodora, este educatoare, tata, Ioan, este functionar. Foarte repede descopera in literatura un spatiu de libertate. Citeste cu aviditate Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Lautreamont… Ii plac foarte mult suprarealistii, dadaistii, povestirile fantastice, teatrul absurdului si al grotescului, poezia onirica si chiar teatrul realist anglo-saxon, pe scurt, ii place totul cu exceptia realismului socialist. Studiaza la Bucuresti filosofia si devine foarte activ in sinul generatiei 80, fiind membru fondator al Cenaclului de Luni. Crede in rezistenta culturala si in capacitatea literaturii de a demola totalitarismul. Crede mai cu seama ca teatrul si poezia pot denunta manipularea omului prin „marile idei”, precum si spalarea creierelor prin discursurile ideologice. inainte de 1987 se afirma in Romania prin poezia sa epurata, lucida, scrisa cu acid. incepind din 1977 scrie piese de teatru care circula masiv in mediul literar, dar care sint interzise pe scenele profesioniste. in septembrie 1987 paraseste Romania, ajunge in Franta unde cere azil politic, incepe sa scrie in limba franceza si lucreaza pentru Radio France Internationale. Devine cetatean francez in 1993. Piesele sale scrise in franceza sint editate de Actes Sud – Papier, L’Harmattan, Lansman, Crater, Espace d’un Instant. Numele sau a figurat pe afise teatrale in peste 30 de tari.
