Miercuri, 29 octombrie, ora 16:30, la Libraria Carturesti (Verona), Institutul Polonez din Bucuresti si Editura Polirom organizeaza evenimentul de lansare a romanului “Mizeria. Antibiografie” de Wojciech Kuczok. Vor prezenta, alaturi de autor: Natalia Mosor (Institutul Polonez), Anca Baicoianu (Polirom), Constantin Geambasu (traducatorul romanului) si Marius Chivu (moderatorul intalnirii).
Wojciech Kuczok (n.1972) este poet, prozator, scenarist, regizor si critic de film. Laureat al premiului “Paszport Polityki”, Kuczok a debutat in proza cu Povestiri auzite (1999), carte pentru care a primit premiul Societatii Editorilor de Carte din Polonia. Este autorul unei plachete de versuri (1996), al volumului de povestiri Pielea si osul (2002) si al volumului Povestiri deghizate (2005). Ultima sa carte, abia iesita de sub tipar, este romanul Somnolenta (Sennosc, Editura W.A.B., 2008).
Pentru volumul Mizeria (Gnoj, 2003), tradus ulterior in numeroase limbi, autorul a fost distins in 2004 cu prestigiosul premiu literar Nike. Romanul a stat la baza scenariului filmului Urme de bici (Pregi), laureat la Festivalului Filmului de la Gdynia.
Mizeria este un roman partial autobiografic, prin care tinarul autor polonez se alatura noului val de prozatori central-europeni care-si exorcizeaza, in povestiri si romane, copilaria cosmaresca, dar aureolata uneori de o ironica nostalgie. Figura tiranica a tatalui, “batranul K.” (aluzie transparenta la prozele lui Kafka), sot, tata si artist ratat, printre ale carui metode educative biciul detine un rol privilegiat, este o modalitate indirecta de a descrie autoritarismul arbitrar al regimului comunist si atmosfera sufocanta, marcata de constrangeri de tot felul, a “coloniei penitenciare” in care naratorul romanului isi petrece copilaria si adolescenta. Ironia necrutatoare a scriitorului polonez atinge limita superioara in finalul cartii: o “apocalipsa vesela” care mineaza temeliile trecutului, facand ca intregul esafodaj de iluzii, dezamagiri si frustrari sa se prabuseasca precum un castel din carti de joc, desi umbra sa va intuneca pentru totdeauna viata protagonistului.
“Cartea se inscrie in rindul operelor contemporane bazate pe valorificarea memoriei afective. Naratiunea apartine unui adult care, intr-un mod particular si personal, se straduieste sa reconstituie universul copilariei. O copilarie lipsita insa de aura mitizarii, situata sub semnul suferintei, dar si al nostalgiei si al iubirii.” (Constantin Geambasu)
