Czesław Miłosz este unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului XX şi un mare poet. I s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură pentru că „a ilustrat, cu o perfectă clarviziune, condiţia precară a omului într-o lume dominată de conflicte profunde.”
„Una dintre marile plăceri pe care le oferă creaţia lui Czesław Miłosz este sentimentul de a vedea realitatea dintr-o perspectivă lucidă.”
Seamus Heaney
„Miłosz ne-a oferit o serie de contraadevăruri care temperează şi adâncesc perspectiva poetică americană. El ne-a învăţat să reflectăm asupra categoriilor istorice, a sentimentului că specia umană există datorită memoriei, memoriei istorice, în care rezidă speranţa noastră. Într-o epocă a relativismului, Miłosz a căutat valorile perene.”
Edward Hirsch
„Ca şi Blake, Mickiewicz, Dostoievski, Gombrowicz şi alţi câţiva scriitori la care revine frecvent în eseurile sale, Miłosz este un scriitor a cărui creaţie creşte pe solul contradicţiilor. Cea mai importantă dintre ele se referă la limbajul poetic, la incongruenţa dintre limbă şi realitate.”
Stanisław Barańczak
Traducere din limba polonă de Passionaria Stoicescu şi Constantin Geambaşu
Prefaţă şi selecţie de Constantin Geambaşu
paperback, 168 p., 165×220
ISBN: 978-973-124-733-5
Preţ: 19.9 lei
Editura Art
Czesław Miłosz (1911-2004) s-a născut în anul 1911, în localitatea Szetejnie din Lituania. Între anii 1929 şi 1934 a studiat dreptul la Universitatea din Vilnius (un an la Universitatea din Varşovia). A înfiinţat împreună cu câţiva colegi de generaţie gruparea avangardistă „Żagary“ („Surcele“, 1931-1934). A petrecut un an la Paris ca bursier (1934-1935), unde a cunoscut o puternică înrâurire din partea rudei sale, poetul Oscar Miłosz, căruia îi va consacra ulterior pagini întregi în eseuri. La întoarcerea în ţară a lucrat mai mulţi ani la Radiodifuziunea din Vilnius şi Varşovia. În anul 1939 a ajuns în România (unde a rămas trei luni). De aici s-a întors la Vilnius (1940) şi apoi la Varşovia. În timpul ocupaţiei fasciste a lucrat la Biblioteca Universitară din Varşovia şi a participat la viaţa literară clandestină. Între 1945 şi 1949 a activat în diplomaţie în Statele Unite (mai întâi la consulatul din New York, iar apoi ca ataşat cultural la ambasada polonă de la Washington). Colaborează cu revistele Odrodzenie (Renaşterea) şi Twórczość (Creaţia). Un an mai târziu va deveni secretar al ambasadei polone la Paris. În anul 1951 s-a decis să rămână în străinătate, locuind în Franţa până în 1960, când a plecat în SUA să ţină cursuri de literatură polonă la Universitatea din California. Din anul 1961 a activat la Berkeley ca profesor de literaturi slave. În anul 1980 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură. Între 1981 şi 1982 a ţinut cursuri de literatură la Universitatea din Harvard. A colaborat cu revista Kultura din Paris.
A scris şi publicat numeroase volume de poezii: Trei ierni, 1936, Salvarea, 1945 (accente catastrofiste, determinate de criza culturii europene, îmbinate cu idei morale), Tratat moral, 1948 (prospectare a situaţiei spirituale postbelice în Polonia), Tratat poetic, 1957 (starea poeziei contemporane). Poetul renunţă la versul cu prozodie clasică în favoarea versului liber, a unor forme „mai încăpătoare“. Urmează numeroase alte volume: Regele Popiel şi alte poezii (1962), Gucio cel fermecat (1965), Poezii (1967), Oraşul fără nume (1969), Unde răsare şi unde apune soarele (1974), Imn despre Perla (1982), în care transpar problemele majore ale uni versului liric: cunoaşterea umană, memoria, atitudinea faţă de timp, natură, istorie, cu numeroase accente autobiografice. Volumele ulterioare, Pământul neindiferent (1984), Pe malul râului (1994) etc. dezvoltă în forme libere problematica metafizică. În ultimele volume – Acel ceva, 2000, şi Al doilea spaţiu, 2002 – predomină tonalităţi purificatoare, esenţializate, ca urmare a unor profunde trăiri şi reflecţii asupra vieţii şi a morţii.
A tradus în polonă numeroşi autori englezi şi americani (printre alţii, Blake), psalmi şi texte biblice.
A scris şi două romane, Valea Issei (Editura Univers, 2000) şi Cucerirea puterii. Printre cele mai cunoscute volume de eseuri se află: Gândirea captivă (Humanitas 1999, 2008), Europa natală (Editura Univers, 1999), Ţinutul Ulro (Editura Allfa, 2002), Privind dinspre golful San Francisco (Editura Paralela 45, 2007), Îndatoriri particulare, Pauza metafizică, Grădina ştiinţelor, În căutarea patriei, Abecedarul. De un succes deosebit s-a bucurat volumul Câinele de la marginea drumului, 1997.
