Recviem pentru Est este o incercare aproape proustiana de a recupera adevarata istorie a perioadei sovietice, acea istorie dezbarata de politica si ideologia oficiala, ce dainuie doar in memoria faptelor concrete si in amintirea celor care au trait-o. Nevoia de a spune adevarul despre viata din acea epoca – despre orori, persecutii si deportari, despre manipularea maselor –, care este de altfel si laitmotivul romanului („intr-o zi, va trebui sa putem spune adevarul…”), il determina pe erou sa se intoarca in trecut, al sau si al strabunilor sai, si sa retraiasca experientele dureroase ale celor care au luat parte la crearea istoriei. Prin intermediul a trei voci narative, cea a protagonistului, a tatalui si a bunicului acestuia, romanul reuseste sa acopere intreaga perioada sovietica – Revolutia, colectivizarea, al Doilea Razboi Mondial, conflictele din Lumea a Treia, finantate de Uniunea Sovietica – si sa o demitizeze, opunind istoriei oficiale deformate o istorie individuala, alcatuita din trairi autentice. Alternanta planurilor temporale, a elementelor de autobiografie fictionala si de roman de spionaj, stilul poetic si muzicalitatea frazei dau nastere unei arhitecturi grandioase si solemne, un recviem liric al acestei ere care aluneca incet-incet in uitare.
„Recviem pentru Est este o saga ce se intinde pe trei generatii de soldati rusi, pastrindu-si fiorul epic prin schimbarea rapida a decorurilor si personajelor.” (The Review of Contemporary Fiction)
Nascut la Krasnoiarsk, in Siberia, in 1975, Andrei Makine emigreaza la treizeci de ani, dupa incheierea studiilor de limba si literatura franceza si obtinerea doctoratului la Universitatea din Moscova, in Franta, stabilindu-se la Paris. In tara de adoptie sustine un nou doctorat, la Sorbona, si preda un timp la Facultatea de stiinte Politice, dedicindu-se apoi in exclusivitate scrisului. Autor extrem de prolific, Makine a publicat pina acum numeroase romane: Fiica unui erou al Uniunii Sovietice (1990), Confesiunea unui stegar destituit (1992), Pe vremea fluviului Amur (1994), Testamentul francez (1995; Polirom, 2002), Crima Olgai Arbelina (1998; Polirom, 2001), Recviem pentru Est (2000), Muzica unei vieti (2001), Pamintul si cerul lui Jacques Dorme (2003; Polirom, 2004), Femeia care astepta (2004; Polirom, 2005) si Iubirea omeneasca (2006; Polirom, 2007). Dupa ce Testamentul francez (1995) a fost distins cu unele dintre cele mai prestigioase premii literare din Franta (Prix Goncourt, Prix Medicis si Prix Goncourt des Lyceens), Makine a fost asimilat imediat ca scriitor francez.
