„In sfirsit, dupa mai bine de 40 de ani, se traduce si la noi aceasta importanta lucrare, Apocaliptici si integrati, publicata de Umberto Eco in 1964. Zarva polemica iscata dupa aparitia cartii n-a facut decit sa canonizeze o noua optica receptiva prin slabirea treptata a conceptelor tari. Sinteza aceasta reusea sa explice tendintele hegemonice ale culturii de masa care incepea sa devina preponderenta la nivelul mentalitatii colective. In tot acest timp, diagnosticarea «apocaliptica» s-a transformat intr-un ghid foarte util pentru crearea, receptarea si clasificarea formelor «industriale» ale produselor culturale.
Cu un fler profetic, semioticianul italian a aprofundat metamorfozele rapide ce s-au petrecut in a doua jumatate a secolului XX, reusind sa-i convinga de inevitabil pe moralistii «apocalipticului» si sa-i atentioneze pedagogic pe «integratii» prea «optimisti». In fond, aceste forme subculturale (benzile desenate, kitsch-ul, muzica usoara, romanul ilustrat etc.) sint doar niste paleative ale modului postmodern de manifestare a «creatiei» artistice. Ca Umberto Eco a vazut exact «evolutia» culturii mondiale nu mai este cazul sa argumentam aici. Ceea ce este ingrijorator se refera la faptul ca, desi europenii au acceptat cu luciditate existenta acestor manifestari consumiste, continuind sa produca opere de valoare, conationalii nostri vor sa respinga valorile anterioare, privilegiind exclusiv produsele subculturale. Sa speram ca aparitia acestui ghid necesar, considerat o referinta clasica in domeniu, va contribui la redresarea criteriilor axiologice autohtone in vederea cultivarii culturii majore.” (Marin Mincu)
Umberto Eco a predat la cele mai faimoase universitati din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste cincizeci dintre ele. A scris romane (Numele trandafirului, 1980, Premiul Strega, 1981, si Premiul pentru cea mai buna carte a anului; romanul a fost ecranizat de Jean-Jacques Annaud in 1986, cu Sean Connery, Christian Slater si F. Murray Abraham in rolurile principale; Pendulul lui Foucault, 1988, Premiul Bancarella; Insula din ziua de ieri, 1994; Baudolino, 2002; Misterioasa flacara a reginei Loana, 2004), studii de semiotica, estetica si teorie literara (Opera deschisa, 1962; Apocaliptici si integrati, 1964; Poeticile lui Joyce, 1966; Structura absenta, 1968; Formele continutului, 1971; Tratat de semiotica generala, 1975; Cum se face o teza de licenta, 1977; Lector in fabula, 1979; Semiotica si filozofia limbajului, 1984; Limitele interpretarii, 1990; Sase plimbari prin padurea narativa, 1994; Despre literatura, 2002), eseuri (Kant si ornitorincul, 1997), articole (reunite in volumele Jurnal minim, 1963; Al doilea jurnal minim, 1990; Secretul Minervei, 2001). Din opera sa, Editura Polirom a publicat volumele In ce cred cei care nu cred (in colaborare cu Carlo Maria Martini, 2001), In cautarea limbii perfecte (2002), Numele trandafirului (2004), Misterioasa flacara a reginei Loana (2004), Pendulul lui Foucault (2005), Trei povestiri (in colaborare cu Eugenio Carmi, 2005), Cum se face o teza de licenta (2006), si Limitele interpretarii (2007) si Baudolino (2007).
Umberto Eco, Apocaliptici si integrati. Comunicatii de masa si teorii ale culturii de masa, Collegium. Litere, Pret: 34.95 lei
Traducere de Stefania Mincu
384 pagini
