„Jurnal de scriitor nu este numai jurnal intim ori autobiografic, opera memorialistica ori roman autobiografic. Nu e nici antijurnal sau pseudojurnal. Este, pur si simplu, jurnalism de o factura care topeste distinctiile dintre persoana intii a diaristului, care se vorbeste pe sine pentru sine, persoana autorului de jurnal al plamadirii unor romane, jurnalul retinind crimpeie de experienta creatoare, si persoana a treia a naratorului, careia i se datoreaza povestea in forma elaborata deja, naratiunea definitiva.
Trebuie sa fii Dostoievski pentru ca sa impaci, dialogic, specii altminteri incompatibile, punindu-le sub autoritatea capricioasa a mono-jurnalului despre sine si despre altii, dar mai cu seama despre sine ca instanta morala, nesigura de adevarul ei.” (Sorina Balanescu)
„In fiece numar de gazeta intilniti relatari despre intimplari dintre cele mai ciudate. Pentru scriitorii nostri aceste intimplari sint fantastice, iar Domniile Lor nici nu le vor lua in seama, in timp ce ele sint realitatea insasi, fiindca sint intimplari aievea. Cine sa le observe, sa le desluseasca si sa le inregistreze? intimplarile se consuma clipa de clipa, zi de zi, si nu constituie exceptii. Toata realitatea trece pe sub nasul nostru.” (F.M. Dostoievski)
Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) – unul dintre cei mai importanti scriitori ai lumii, a carui opera este o stralucita replica literara si filosofica la criza sociala si spirituala a vremii sale, zugravind ciocniri polifonice intre personaje originale si paradoxale, aflate intr-o permanenta si pasionata cautare a armoniei sociale si umane, marcate de un profund psihologism si tragism. Patrunzind in sufletul „ultimului dintre oameni“, recunoscind valoarea absoluta a trairilor acestuia, scriitorul i s-a alaturat impotriva tuturor, i-a purtat tragedia prin toate romanele sale, a ridicat-o la rangul de suferinta universala, si-a impins personajul la revolta impotriva propriei fiinte, impotriva ultimului sau adapost: Hristos. In plan biografic, momentul crucial al vietii lui Dostoievski l-a reprezentat anul 1849, cind a fost arestat si condamnat la moarte pentru participarea la intrunirile unui cerc de tineri fourieristi (condus de Mihail Petrasevski), in cadrul carora se purtau discutii subversive. Impreuna cu ceilalti detinuti, este transportat in piata unde aveau loc executiile si trecut prin toata procedura de anuntare a condamnarii la moarte prin impuscare. Doar in ultimul moment s-a anuntat ca tarul le-a comutat pedeapsa in munca silnica si deportare. Dupa patru ani de ocna, urmati de alti cinci ani de serviciu militar obligatoriu ca simplu soldat, revine la Petersburg si isi reia activitatea literara. Pina in momentul arestului fusese plasat de critica in umbra lui Gogol. Nuvelele si microromanele Oameni sarmani (1846), Nopti albe (1848), Netoska Nezvanova (1849) descriu suferintele omului „mic” ca tragedie sociala. Romanul Amintiri din casa mortilor (1861-1862) este o carte de cotitura, care prezinta destinul tragic si demnitatea omului aflat in detentie. Seria capodoperelor incepe cu romanul Crima si pedeapsa, publicat in 1866, urmat de Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872), Adolescentul (1875) si Fratii Karamazov (1879-1880). Cartile lui Dostoievski sint traduse si comentate in toata lumea, dupa ele s-au realizat numeroase spectacole de teatru si filme celebre.
F.M. Dostoievski, Jurnal de scriitor, Biblioteca Polirom, Pret: 75.00 lei
