Jurnalul lui Lev Tolstoi aparut la Ideea Europeana – editie preluata abuziv de Editura Adevarul Holding?

Editura Ideea Europeana, care functioneaza sub egida Fundatiei Culturale Ideea Europeana, sesizeaza, prin prezenta, un grav furt intelectual, care prejudiciaza material si moral Editura Ideea Europeana si autorii Janina Ianosi si Ion Ianosi. Spre sfarsitul verii 2008, o redactoare a Editurii Adevarul holding a luat legatura telefonic cu Janina Ianosi, propunand sa reediteze Jurnalul lui Lev Tolstoi in traducerea ei. Janina Ianosi i-a spus ca Editura Ideea Europeana se afla in posesia copyright-ului editiei a III-a, revazute, din 2005, in consecinta sa se adreseze Fundatiei Culturale Ideea Europeana. Contactata, tot telefonic, am declinat oferta, precizand dorinta Fundatiei Culturale Ideea Europeana de a include Jurnalul lui Tolstoi, la centenarul mortii acestuia, in anul 2010, in prestigioasa Colectie “100 Capodopere”. Spre stupoarea noastra, a editorilor si autorilor Jurnalului, Editura Adevarul holding a lansat, la Targul de Carte din noiembrie 2008, volumul Lev Tolstoi, Memorii, in traducerea lui Ghenadi Strungar, volum ce reprezinta, in realitate, o reeditare a Jurnalului tolstoian, in traducerea Janinei Ianosi.

Mentionam ca Jurnalul tolstoian a cunoscut in limba romana trei editii (aparute toate in cate doua volume): I – in romaneste de Janina Ianosi, prefata, tabel cronologic, note si comentarii de Ion Ianosi, Editura Univers, 1975 si 1976; II – traducere de Janina Ianosi, prefata, note, tabel cronologic si indice de nume de Ion Ianosi, Editura Elit, f.d. [2000]; III – traducere din limba rusa de Janina Ianosi, studiu introductiv, note, tabel cronologic si indice de nume de Ion Ianosi, Ideea Europeana, 2005. Toate traducerile au fost efectuate dupa Opere complete (editia jubiliara) in 90 volume, Moscova-Leningrad, 1928-1958, mai exact, pe baza celor 13 volume de jurnal din respectiva editie, volumele 46-58 (aparute intre 1934 si 1958), printr-o indelunga si scrupuloasa selectie a celor mai semnificative texte pentru cititorul roman, selectie facuta de Domnul profesor Ion Ianosi pe parcursul a doi ani. Alcatuitorul si traducatoarea au consultat suplimentar si volumele 19 si 20 din editia de “Opere” in douazeci de volume, Moscova, 1965. De la editie la editie, Janina si Ion Ianosi au perfectionat atat textul propriu-zis, cat si comentariile.
Cum au procedat Editura Adevarul holding si presupusul traducator Ghenadi Strungar? Au eliminat intreg corpus-ul de comentarii: Nota asupra editiei, studiul introductiv Tolstoi si tolstoismul, notele de subsol explicative continue, Tabelul cronologic si Indicele de nume, pastrand numai textul tradus, care, in paranteza fie spus, fara amplul aparat mentionat nu poate fi inteles, in nenumaratele lui nume, trimiteri si aluzii, de catre cititorii romani nespecialisti. Pentru a mistifica situatia, au redenumit Jurnalul – Memorii, titlul intru totul neavenit fata de originalul Dnevniki inducandu-i pe cititori in eroare, deoarece le sugereaza existenta a inca unei scrieri, pe langa jurnalele cunoscute si traduse in toate limbile lumii. Pentru a mima prezenta unei alte traduceri, au fost operate minime schimbari in textul romanesc: cate un cuvant, cate o intorsatura de fraza, cate o alta punere in pagina a enumerarilor, eliminarea parantezelor drepte indicand prescurtari si alte maruntisuri stilistice si grafice. Dar nici acestea nu sunt intotdeauna modificari, ci deseori reproduc optiunile editiilor anterioare ale traducatoarei reale, mai ales ale celor din editia I, aparuta in 1975-1976, de buna seama pentru a face uitata traducerea autentica, prin trecerea deceniilor scurse si inexistenta pe atunci a unui copyright editorial, ceea ce nu inseamna ca nu lezeaza grav drepturile imprescriptibile ale autorilor. Un exemplu: pentru celebra formula tolstoiana reiterata la finalul atator zile, “esli budu jiv”, prescurtat “e.b.j.”, Janina Ianosi a folosit in editia I “daca voi trai”, “d.v.t.”, modificand-o insa in editiile II si III in “daca mai traiesc”, “d.m.t.”, aproximare mai apropiata exprimarii romanesti (desi departandu-se si ea de litera expresiei rusesti, “daca voi fi viu”). Ghenadi Strungar a revenit la varianta initiala “daca voi trai”, “d.v.t.”, confirmand pastisarea editiei I. La confruntare, am gasit si alte cazuri de amalgamare a traducerii Janinei Ianosi din editiile I si III, pentru stergerea urmelor.
Toate aceste tertipuri sunt insa nesemnificative. Decisiva e suprapunerea integrala dintre textul lui Ghenadi Strungar si traducerile Janinei Ianosi. Oricine poate usor sa verifice aceasta identitate; trebuie doar sa compare fragmentele alese din ani, luni, zile succesive – care sunt acestea, de unde si pana unde se intind, ce anume omit in sau intre ele etc. Cum se explica sistematica omitere identica a tuturor celorlalte pasaje, consideratii, zile, nu numai din editia academica in 90 de volume, dar si din cea prescurtata din 1965? Nu trebuie sa fii un filolog avizat ca sa urmaresti, de oriunde, fie si pe sarite, propozitiile si frazele presupuselor “memorii” care, exceptand amintitele schimbari minore (proprii sau prin revenirea la variante anterioare), coincid cu traducerea/traducerile Janinei Ianosi.

In totalitate si in partile sale componente, Memorii reproduc intocmai Jurnalul. Cand Editura Adevarul holding n-a obtinut acordul Fundatiei Culturale Ideea Europeana pentru reeditarea volumelor Janinei Ianosi, a recurs pur si simplu – daca simplitatea de acest fel poate fi numita pura – la reproducerea traducerii sub alt titlu. Astfel, a incalcat, prin spirit si litera, Contractul incheiat intre editorul Andrei Potlog si traducatoarea Janina Ianosi, in data de 24 februarie 2005, stipuland la Art. 3.1: “Traducatorul acorda editurii dreptul de editare si difuzare a Traducerii sale pentru o perioada de 9 ani”, incalcand totodata grosolan si abuziv, in proportii nemaiintalnite in istoria literaturii romane, Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind Dreptul de Autor in vigoare la ora actuala in Romania, Lege modificata si adaugita prin urmatoarele acte normative: Legea nr. 285 din 23 iunie 2004; Ordonanta de urgenta 123 din 1 septembrie 2005.

Pentru deplina evidenta, se pune intrebarea: cum putea un alt traducator, in cateva luni, sa selecteze, sa organizeze si sa traduca un material imens, de aproape o mie de pagini, din cele 13 volume cate cuprinde jurnalul tolstoian in editia de 90 volume, Moscova-Leningrad, 1928-1958? De altfel, Memorii nu indica, pe contrapagina interioara – contrar uzantelor elementare – nici o sursa dupa care a fost efectuata selectia, nici macar limba din care s-a facut talmacirea; pe ultima pagina a editiei mentionate (Lev Tolstoi, Memorii) S.C. Adevarul holding S.R.L., dupa caseta redactionala, figureaza urmatorul text: “Toate drepturile asupra prezentului titlu sunt rezervate exclusiv editurii Adevarul holding S.R.L. Reproducerea partiala sau integrala a textului fara acordul editurii este interzisa si va fi pedepsita conform legilor in vigoare”. E mai mult decat evident raptul savarsit si de editura, si de presupusul traducator (apropo: cine este? ce a mai tradus? prin ce s-a facut pana acum cunoscut?).
Semnalam, asadar, un caz cu totul exceptional, ca sa nu spunem strigator la cer, in care plagiatorii reproduc volume intregi, cu alt titlu, sub identitatea altei edituri si a altui traducator.
Atat Editura Ideea Europeana, Fundatia Culturala Ideea Europeana, cat si Janina Ianosi (reputata traducatoare a zeci de volume din limbile rusa, germana, franceza), impreuna cu Ion Ianosi (scriitor si filosof cunoscut, profesor universitar si membru de onoare al Academiei Romane, autor a peste treizeci de carti) au dreptul la reparatii materiale si morale.
Demnitatea lor trebuie reabilitata in mod public.

Mentionez ca acest text a fost depus in atentia Consiliului Director al Uniunii Scriitorilor din Romania si a domnului presedinte, acad. Nicolae Manolescu, Prezidiului Academiei Romane si a domnului presedinte, acad. Ionel Haiduc, COPYRO – Societate de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor si a domnului presedinte Eugen Uricaru, APLER (Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania) si a domnului Presedinte Ion Tomescu, FEDCR (Federatia Editorilor si Distribuitorilor de Carte din Romania), ARPE (Asociatia Revistelor si Publicatiilor din Europa) si a domnului Presedinte Cassian Maria Spiridon, revista Contemporanul, editata de Fundatia Culturala Ideea Europeana, fiind membru al acestei prestigioase institutii.

Aura Christi,
Scriitor, editor

Bucuresti, 9 decembrie 2008

Fundatia Culturala Ideea Europeana / The European Idea Cultural Foundation
Sediu social: Bd. Dacia nr. 12, sector 1, Bucuresti
Sediul central: Piata Amzei, nr. 13, et. 2, Sector 1, Bucuresti, Romania
Adresa postala: O.P. 22, C.P. 113, sector 1, Bucuresti, cod: 014780, Romania
Tel./fax: 4021-212 56 92 ; 310 66 18
E-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.com; contemporanul@yahoo.com; office@ideeaeuropeana.ro

www.ideeaeuropeana.ro

One thought on “Jurnalul lui Lev Tolstoi aparut la Ideea Europeana – editie preluata abuziv de Editura Adevarul Holding?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.