Romania a constituit una dintre temele targului de carte din acest an, si din nou trebuie sa aducem multumiri micilor actori de pe piata de carte care ne ofera posibilitatea de a face cunostinta cu literaturi relativ necunoscute. Unul dintre acesti actori este Lyrikvannen, care consacra ultimul sau numar poeziei romanesti.
Eruditul astru Mircea Cartarescu ne ofera aici, sub forma comprimata a unui eseu, o privire de ansamblu asupra a ceea ce s-a intamplat cu lirica acestei tari din anii ’60 incoace. E vorba deseori de diferite feluri de represiune, in trecut politica, apoi economica, cel mai sumbru deceniu fiind in ochii lui Cartarescu anii ’90, cand libertatea economica nou-castigata a parut sa spulbere orice vizibilitate a artei de nisa. Eseul ofera insa si un inventar al strategiilor creative de a supravietui diverselor pericole – exemple concrete se pot gasi chiar in poezia lui Cartarescu, aparuta in acest an si in suedeza. Deceniul sase este considerat de Cartarescu a fi fost ultima epoca de aur a poeziei romanesti. Revista cuprinde, printre altele, traduceri din Mircea Dinescu, Ioan Es. Pop si Denisa Comanescu.
Ida Borjel reda sub forma unor insemnari de jurnal un proiect de traducere romano-suedez care a avut drept rezultat traducerea in suedeza a patru tineri poeti romani. O parte dintre aceste poeme pot fi citite in revista. Trasaturile lor comune sunt caracterul narativ, exuberanta si senzualitatea, precum si juxtapunerea contrastanta a prezentului si a trecutului.
Romania are o istorie stralucita ca tara creatoare de poezie, cu un modernism care a influentat intreaga Europa. Dan Shafran scrie despre aceasta traditie, oferind ca exemple traduceri din Tristan Tzara, Urmuz si alti astri.
